Cultură. Și civilizație

Oare ce mă face să fiu român? Faptul că vorbesc românește perfect? Vorbesc la fel de bine și germana și franceza, dar asta nu mă face să fiu nici german sau austriac, nici francez. Pe de altă parte sunt foarte mulți români care vorbesc prost românește fără ca acest lucru să le scadă gradul "românismului". N-aș vrea să fiu român, după cum n-aș vrea să fiu nici austriac,  nici german, nici francez, nimic. Din păcate, totul trebuie să se defășoare în interiorul unui cadru național și al unei cetățenii, nimic nu este posibil în afara acestui cadru, pentru că totul pornește de la eliberarea unei adeverințe a existenței care este atributul statului națiune. Presupun că nu vor putea exista (sau, nu pe timpul existenței mele) "europeni" fără ca aceștia să aparțină neapărat uneia din fărâmițele atât de suprapuse ale continentului.

...a pus pe ea sare si piper si apoi a mancat-o, udand totul cu un pahar de vodca. Si e un motan umblat pe la mese, stie toate dichisurile, dupa cum spune chiar el. Pe langa Behemot mai sunt bufetieri care indraznesc sa vina in vizite fara spada, femei care varsa untdelemnul, vrajitoare, porci zburatori si o frumoasa poveste al celui de-al cincilea procurator al Iudeii, Pontius Pilat. Este vorba despre romanul lui Bulgakov, Maestrul si Margareta.

... ale motanului Murr. Este un motan cult si inteligent, stie limba latina si muzica, depasindu-i pe multi dintre elevii si studentii din ziua de azi, ba chiar pe absolventii din ziua de ieri. Îşi dă cu părerea despre deosebirile dintre muzica germana culta si belcanto italian, dar îi place si sa leneveasca langa soba si sa manance scrumbie. Presupun ca ati inteles ca este vorba despre un personaj dintr-un roman, un personaj care face parte din galeria de pisici importanti din literatura universala.

Discutam mai zilele trecute cu un bun prieten despre ceea ce se intelege prin inteligenta. El este de parere ca inteligenta ar trebui sa fie definita in sens etimologic, adica este inteligent cel care poate face corelatii, adica acolo unde unii oameni vad elemente disparate, inteligentul vede intregul. Eu sunt de parere ca inteligenta poate fi definita ca fiind atitudine critica fata de mediul inconjurator, adica administrarea de o anume maniera a informatiilor din mediul inconjurator, in scopul realizarii de teorii noi care, ulterior, se intorc spre acelasi mediu inconjurator. Discutand putin mai mult, ne-am dat seama ca, totusi, teoriile noastre nu sunt prea departe una de cealalta.