Turandot - G. Puccini - a treia oară
Cu capul limpede, după ce s-a limpezit şi s-a îndepărtat de vraja lui Turandot (la pura), vin cu ceva comentarii. Povestea prinţesei Turandot, cea frumoasă şi crudă apare pentru prima oară într-o carte persană de povestiri "Şapte frumuseţi", undeva prin jurul anului 1200. Orientalistul francez Francois Pétis de la Croix o preia şi o publică în volumul său "O mie şi una de nopţi" apărut prin anii 1710 - 1712. De aici, scriitorul veneţian Carlo Gozzi (1720 - 1806) o preia şi crează povestea "Turandot". La rândul lui, Frederich Schiller (1759 - 1805) o preia şi o prelucrează. Adaptarea lui Schiller va fi tradusă înapoi în italiană de Andrea Maffei (unul dintre experţii italieni în germanistică, şi unul dintre cei doi libretişti ai lui Verdi pentru Macbeth, alături de Francesco Maria Piave). Libretiştii Giuseppe Adami şi Renato Simoni au făcut recurs la această traducere pentru libretul operei pucciniene, nu la textul original al lui Carlo Gozzi (explicaţia
