Cultură. Și civilizație

Rămânând în lumea Disc, povestea Stranii Surate este o combinație excelentă de Hamlet cu Macbeth și cu folclorul european - vrăjitoare, băbuțe care strâng vreascuri în pădure, regi, ducese, actori, fantome și strigoi. Unul dintre elementele care-mi place foarte mult este faptul că vrăjitoarele merg la teatru și acolo întâlnesc un nou fel de magie, o magie pe care ele nu o stăpânesc și o privesc cu uimire, bucurie și teamă (așa cum, de altfel, facem toți).    Umorul este savuros, replicile, întorsăturile, situațiile sunt excelente. Cartea are, ea însăși, o magie care te face să nu o lași din mână.  Evident, apar personaje din alte cărți, din Faust  Eric , spre exemplu. Și unul dintre personajele mele favorite, Moarte. (favorit, doar ca personaj în carte) Spor la citit!   

Faust  - Eric este una din cărțile foarte faine ale lui Terry Pratchett. Lucrurile se înâmplă în Lumea Disc, o lume care, așa cum i se spune numele, este pe un disc. Lucrurile sunt altfel în Lumea Disc, au și ei demonii lor. Au și personajul Moarte care vorbește permanent cu MAJUSCULE. Umorul este omniprezent și este greu de egalat. La fel simbolurile.  Eric dorește să aibă demonul lui, demon care să-i îndeplinească trei dorințe simple: să fie stăpânul tuturor, să aibă parte de cea mai frumoasă fată din lume și să aibă un cufăr de aur. Dar, dintr-o greșală comună, un complex de circumstanțe, în loc să vină demonul chemat, vine vrăjitorul Vânturache.  Cartea se găsește în librării, căutați-o și citiți-o. Ca să vă fac un intro, vă las prima pagină: 

Te prinde de la primele pagini, e faină. Se adună simboluri, oameni, acțiunea crește și se încheagă citind paragraf după paragraf. Personajele sunt frumos schițate și dacă te cunoști cu vreunii din viața reală (da, sunt reali) e și mai fain.  Cartea a fost lansată la Festivalul Internațional de Film Transilvania, FICT, pe 17 septembrie 2022; cred că se găsește la Cărturești și costă 50 de lei.  După prima carte a domniei sale, "În umbra lui Shakespeare", s-a făcut un film. Abia aștept să-l văd, o să fie la Cluj, la Cinema Florin Piersic în 4 octombrie, cu începere de la ora 19. Intrarea este liberă.  Abia aștept să văd și al doilea film, atunci când va fi făcut. Dar până atunci, vă doresc lectură plăcută. 

Bertrand Russel a fost un matematician (și filosof, evident, una fără alta aproape că nu se poate) ale cărui scrieri au fost importante începând cu secoluk XX. Detalii despre el găsiți pe wikipedia.  Cartea pe care vi-o prezint este o carte scrisă foarte fain, cu un limbaj cu umor (pe alocuri amar) dar care te îmbie la citit și la gândit.  Dacă vă preocupă fericirea personală (și nu văd pe cine n-ar preocupa), atunci cartea asta vă va arăta diverse modalități (practice, chiar) de a exersa fericirea. Vă las un pasaj mai jos:  Spor la citit!

În contextul micii agitații care s-a creat în Germania, prin retragerea cărții Winnetou de către editura Ravensburger (editură de la care fiul meu și cu mine avem câteva cărți faine, în special din colecție Wieso, Weshalb, Warum, colecție extradordinară pentru copii), vin cu câteva comentarii: Cărțile de ficțiune / aventură nu trebuie să respecte adevărul istoric. Pentru adevărul istoric, avem cărțile de istore. Cărțile de aventură sau de ficțiune, exact asta sunt: cărți de ficțiune. Dacă este ceva din istoria noastră care nu ne face plăcere, nu vom modifica trecutul prin cenzura cărților. Lucrurile care s-au întâmplat, s-au întâmplat deja, indiferent ce am povesti sau n-am povesti noi în prezent. Trecutul a trecut, lucrurile au avut deja loc. Mai mult, dacă nu ne place ceva din istoria noastră, acest lucru trebuie spus, ca să nu se mai repete. Dimpotrivă, acela care nu-și știe istoria, acela e condamnat să o repete.  Niciodată în istoria umanității, cenzura cărților nu a dus la nimic

Castelul este în centrul orașului Avrig / Freck, oraș care este cam la 30 de km de Sibiu în direcția Brașov. Din câte știu (posibil ca informațiile mele să fie alterate sau învechite) Castelul este preluat de domnul Arnold Klingeis care l-a făcut să arate destul de bine pe alocuri.  În curtea castelului este amenajat un restaurant unde se poate mânca bine, chiar dacă nu foarte ieftin (2 ciorbe de burtă, o salată Cesar, papanași, apă și limonadă 200 de lei). Evident, peste tot se poate plăti cu cardul.  Sunt și clădiri ale Castelului care trebuie renovate:  Dacă vă aflați în zonă, e păcat să nu mergeți la Avrig. 

Nu departe de Valea Zânelor se află Povestea Calendarului. Sunt 12 căsuțe, fiecare pentru câte o lună, decorate ca pentru fiecare lună: ianuarie este cu dulciuri, februarie este cu iubire și tot așa. Căsuțele sunt haioase și frumoase și poți face diverse alte chestii: te poți da cu trenulețul sau cu bărcuța cu motor electric.  Intrarea este 15 lei, se poate plăti cu cardul; la fel, accesul la trenuleț se poate plăti cu cardul, 10 lei pentru aproximativ 4 minute; la bărcuța electrică am plătit cu cash, tot 10 lei pentru 4 minute accesul pentru mine și pentru fi-miu la o bărcuță. 

Nu departe de Sibiu, dincolo de Porumbacu de Sus, se află câteva locuri faine: Valea Zânelor și Povestea Calendarului . Mai este și Insula Piraților, dar pe aia am lăsat-o pentru altă dată.  Cum se ajunge: din Porumbacu de Jos este un drum lateral spre Porumbacu de Sus. Dreapta cum vii dinspre Sibiu, stânga cum vii dinspre Brașov. Până la Porumbacu de Sus sunt vreo 4 km, apoi încă vreo 1,5 km. Ajungeți într-un soi de bazar, unde se vând de toate: souvenir-uri și langoși, mici și hotdogi, te poți da pe carusel sau pe toboganul gonflabil. Sunteți îmbiați cu parcare cu 5 lei / zi, dar, la câțiva metri mai departe e parcare cu 3 lei / zi. Toate parcările sunt niște tăpșane îngràdite și nemarcate.  La Valea Zânelor intrarea costă 15 lei de persoană și se poate plăti cu cardul (de fapt, în foarte multe locuri se poate plăti cu cardul). Sunt niște case de lut încărcate cu povestea zânelor.  Casele nu au vreo poveste legată de zâne, doar un mic breloc agățat pe ușă, pe care scrie a

Pensiunea Green Horse din Sibiu este pe strada Garibaldi nr. 2. Se intră într-o curte spațioasă și primitoare, apoi e o ușă pe care scrie "Welcome". La recepție ne-a întâmpinat o domnișoară foarte prietenoasă, ne-a întrebat dacă vrem cameră la parter sau la etaj (avantaje și dezavantaje? - mister), apoi ne-a dat o cameră la etaj.  Am intrat în cameră și ne-a izbit un miros puternic de aer stătut.  Am deschis larg geamurile și am intrat în baie. Dușul era o baterie de duș prinsă în perete, înconjurată cu o perdea verde. Nu era bordură să nu intre apa în baie, nu era un suport pentru săpun sau șampon.  Era suficient de înclinată spre rigolă ca să nu se ducă apa în baie, dar mi s-a părut extrem de sărăcăcios. Iar lipsa suportului pentru săpun este impardonabilă. Pe booking pensiunea este clasificată la 4 stele (!).  Rămânând la baie, afișul cu spălatul prosoapelor avea parte de aceleași greșeli clasice pe care le-am întâlnit cam peste tot (cred cu este un text standard pe care-