Cultură. Și civilizație

Foarte tare! Evergreen-uri cântate superb, atmosferă incendiară şi ţopăială totală, cântat până am răguşit, improvizaţii la chitară şi la muzicuţă, TARE! Organizarea relativ bunuţă (a fost mai prost la ieşire, ne-am îmbulzit să plecăm), dar infinit mai bună decât la Rolling Stones (am putut cumpăra de băut şi, ce bine!, n-au mai fost matahalele de la BGS ci Jandarmeria)

...live

George Enescu dirijând Lohengrin în 1921! Trebuie să fi fost un spectacol! Iar acum, Tibi Soare dirijând Lohengrin în 2021!

Sau poate că atunci când ţi-e foame mănânci litere. Dar, oricum, e adânc.

Vineri Traviata, sâmbătă Fliegende Holländer, duminică Seara Balanchine, miercuri Cosi fan tutte, joi Simfonia Fantastică iar vineri AEROSMITH!!!!

... din care am văzut doar actul 2 şi a fost minunat. Din păcate, obligaţii lumeşti m-au făcut să ajung târziu în sala de spectacol şi să plec repede, dar totuşi, n-am vrut să pierd corul mut de la sfârşitul actului al doilea, şi am avut dreptate. Iar aria lui Butterfly mi-a adus lacrimi în ochi. Nu pot să nu remarc, pe de altă parte, lipsa de ... cum să-i spun? fineţe? cultură muzicală? politeţe? a publicului bucureştean (scuze pentru generalizare) care aplauda când i se năzare, acoperind orchestra, în general fără discernământ. Ar trebui să ştie (publicul) că notele sunt puse de compozitor în partitură pentru a fi cântate, nu ca suport pentru aplauze. Şi, dacă sunt acolo, compozitorul o fi avut el ceva în cap când le-a scris, deci ar trebui ascultate.

Gândirea e un viciu, şi poţi să te laşi de gândire aşa cum te laşi de fumat sau de băut. Ai numai avantaje dacă te laşi de gândit: mai mulţi prieteni, mai mult sex, apariţii televizate şi multe altele. Ironia este evidenta, dar totuşi, citiţi cartea. Lumea ca negândire şi reprezentare.