Cultură. Și civilizație

Sau poate că atunci când ţi-e foame mănânci litere. Dar, oricum, e adânc.

Vineri Traviata, sâmbătă Fliegende Holländer, duminică Seara Balanchine, miercuri Cosi fan tutte, joi Simfonia Fantastică iar vineri AEROSMITH!!!!

... din care am văzut doar actul 2 şi a fost minunat. Din păcate, obligaţii lumeşti m-au făcut să ajung târziu în sala de spectacol şi să plec repede, dar totuşi, n-am vrut să pierd corul mut de la sfârşitul actului al doilea, şi am avut dreptate. Iar aria lui Butterfly mi-a adus lacrimi în ochi. Nu pot să nu remarc, pe de altă parte, lipsa de ... cum să-i spun? fineţe? cultură muzicală? politeţe? a publicului bucureştean (scuze pentru generalizare) care aplauda când i se năzare, acoperind orchestra, în general fără discernământ. Ar trebui să ştie (publicul) că notele sunt puse de compozitor în partitură pentru a fi cântate, nu ca suport pentru aplauze. Şi, dacă sunt acolo, compozitorul o fi avut el ceva în cap când le-a scris, deci ar trebui ascultate.

Gândirea e un viciu, şi poţi să te laşi de gândire aşa cum te laşi de fumat sau de băut. Ai numai avantaje dacă te laşi de gândit: mai mulţi prieteni, mai mult sex, apariţii televizate şi multe altele. Ironia este evidenta, dar totuşi, citiţi cartea. Lumea ca negândire şi reprezentare.

În viaţa profesională îmi învăţ clienţii cum să ia decizii raţionale, pe baze matematice. În viaţa personală însă, mi-e greu să mă decid: Muntele Vrăjit (Thomas Mann), Doktor Faustus (Thomas Mann), Das Wochenende (Bernhardt Schlink)? Cred că voi citi Aeroportul (Arthur Hailey). Ce ziceţi?

Sibiu, Piaţa mare, Piaţa mică, frumos luminate. Fiind duminică toate librăriile sunt închise (şi vor fi închise şi mâine, fiind a doua zi de Rusalii). Eu nu am nimic de citit la mine, aşadar scriu nimicuri pe blog.

M-am gândit mult dacă să mă duc la Trubadur la ONB sau nu. Nu e una din operele mele preferate. Povestea este foarte complicată, multe chestii din poveste se petrec în afara scenei, iar montarea de la ONB, ofertantă vizual, nu e de natură să descâlcească această poveste. Pe de altă parte, muzica este fantastică şi salvează orice element neclar din poveste. M-am dus. Dirijor, orchestră, cântăreţi, toate bune până la Manrico. A avut probleme cu vocea aseară, a fost într-o formă vocală proastă, mi-a părut foarte rău. A trebuit să plec la câteva minute după pauză, pentru că nu-l puteam asculta. Mi-a părut extrem de rău pentru el. Duminică este Promenada operei. Parc, aer liber, poveşti cu prietenii, muzică de operă. O să fie frumos, ca de fiecare dată.