Cultură. Și civilizație

Cu capul limpede, după ce s-a limpezit şi s-a îndepărtat de vraja lui Turandot (la pura), vin cu ceva comentarii. Povestea prinţesei Turandot, cea frumoasă şi crudă apare pentru prima oară într-o carte persană de povestiri "Şapte frumuseţi", undeva prin jurul anului 1200. Orientalistul francez Francois Pétis de la Croix o preia şi o publică în volumul său "O mie şi una de nopţi" apărut prin anii 1710 - 1712. De aici, scriitorul veneţian Carlo Gozzi (1720 - 1806) o preia şi crează povestea "Turandot". La rândul lui, Frederich Schiller (1759 - 1805) o preia şi o prelucrează. Adaptarea lui Schiller va fi tradusă înapoi în italiană de Andrea Maffei (unul dintre experţii italieni în germanistică, şi unul dintre cei doi libretişti ai lui Verdi pentru Macbeth, alături de Francesco Maria Piave). Libretiştii Giuseppe Adami şi Renato Simoni au făcut recurs la această traducere pentru libretul operei pucciniene, nu la textul original al lui Carlo Gozzi (explicaţia

Opera din Constanţa se desfiinţează. Mă leagă o serie de amintiri culturale de această operă; din păcate, edilii constănţeni aşa înţeleg economiile. Mă întreb cine ne păzeşte de păzitorii noştri. Aşa să le ajute şi lor Dumnezeu. Link-ul aici.

Pentru că nu mă pot sătura de opera asta, am fost şi aseară la ONB; are toate şansele să devină opera mea preferată. Sfârşitul actului I mi-a sunat în urechi azi toată ziua. Am găsit o înregistrare faină: Povestea îmi place, iarăşi, la nebunie. Are o singură scăpare, pe care nu o spun, o păstrez pentru mine, ca să fie una din enigmele Turandot. Nu mă dă pe spate montarea de la ONB (de fapt, e mult spus montare), dar Tibi Soare a reuşit prin muzică să suplinească lipsa mişcării şi a regiei complete. Găsesc fantastică atracţia pe care o are Turandot asupra tuturor, atât în calitate de muzică, dar mai ales în calitate de prinţesă. Hieratică. Intangibilă. Sfinx(ă). Puternică. Muzica o caracterizează întru totul. Nu poţi să nu te laşi stăpânit de ea, cu toate că ştii că te absoarbe şi te face sclav. După ce-mi cumpăr partitura, revin cu un comentariu despre poveste. Poate, între timp, mă rup de vraja acestei opere şi o să pot gândi rece. Deocamdată sunt sub (şi în) imperiul lui Tu

Genul de muzică ce te prinde şi nu-ţi mai dă drumul. O forţă extraordinară, fantastică şi de neînchipuit. Turandot se cântă atunci când cuvintele sunt prea sărace. Muzica este exact aşa cum este Turandot. Trebuie să o stăpâneşti tu pe ea, altfel te stăpâneşte ea pe tine. Mâine este ultimul spectacol al stagiunii la ONB. Turandot.

Trebuie să mărturisesc că fotografiile care apar pe paginile blogului sunt făcute cu telefonul mobil şi tot cu telefonul mobil încărcate pe blog. La fel comentariile. Când vreau să fac fotografii adevărate folosesc un Canon EOS.