Cultură. Și civilizație

... dar inscripţiile astea sunt pe peretele Atheneului.

Foarte tare! Evergreen-uri cântate superb, atmosferă incendiară şi ţopăială totală, cântat până am răguşit, improvizaţii la chitară şi la muzicuţă, TARE! Organizarea relativ bunuţă (a fost mai prost la ieşire, ne-am îmbulzit să plecăm), dar infinit mai bună decât la Rolling Stones (am putut cumpăra de băut şi, ce bine!, n-au mai fost matahalele de la BGS ci Jandarmeria)

...live

George Enescu dirijând Lohengrin în 1921! Trebuie să fi fost un spectacol! Iar acum, Tibi Soare dirijând Lohengrin în 2021!

Sau poate că atunci când ţi-e foame mănânci litere. Dar, oricum, e adânc.

Vineri Traviata, sâmbătă Fliegende Holländer, duminică Seara Balanchine, miercuri Cosi fan tutte, joi Simfonia Fantastică iar vineri AEROSMITH!!!!

... din care am văzut doar actul 2 şi a fost minunat. Din păcate, obligaţii lumeşti m-au făcut să ajung târziu în sala de spectacol şi să plec repede, dar totuşi, n-am vrut să pierd corul mut de la sfârşitul actului al doilea, şi am avut dreptate. Iar aria lui Butterfly mi-a adus lacrimi în ochi. Nu pot să nu remarc, pe de altă parte, lipsa de ... cum să-i spun? fineţe? cultură muzicală? politeţe? a publicului bucureştean (scuze pentru generalizare) care aplauda când i se năzare, acoperind orchestra, în general fără discernământ. Ar trebui să ştie (publicul) că notele sunt puse de compozitor în partitură pentru a fi cântate, nu ca suport pentru aplauze. Şi, dacă sunt acolo, compozitorul o fi avut el ceva în cap când le-a scris, deci ar trebui ascultate.

Gândirea e un viciu, şi poţi să te laşi de gândire aşa cum te laşi de fumat sau de băut. Ai numai avantaje dacă te laşi de gândit: mai mulţi prieteni, mai mult sex, apariţii televizate şi multe altele. Ironia este evidenta, dar totuşi, citiţi cartea. Lumea ca negândire şi reprezentare.

În viaţa profesională îmi învăţ clienţii cum să ia decizii raţionale, pe baze matematice. În viaţa personală însă, mi-e greu să mă decid: Muntele Vrăjit (Thomas Mann), Doktor Faustus (Thomas Mann), Das Wochenende (Bernhardt Schlink)? Cred că voi citi Aeroportul (Arthur Hailey). Ce ziceţi?

Sibiu, Piaţa mare, Piaţa mică, frumos luminate. Fiind duminică toate librăriile sunt închise (şi vor fi închise şi mâine, fiind a doua zi de Rusalii). Eu nu am nimic de citit la mine, aşadar scriu nimicuri pe blog.

M-am gândit mult dacă să mă duc la Trubadur la ONB sau nu. Nu e una din operele mele preferate. Povestea este foarte complicată, multe chestii din poveste se petrec în afara scenei, iar montarea de la ONB, ofertantă vizual, nu e de natură să descâlcească această poveste. Pe de altă parte, muzica este fantastică şi salvează orice element neclar din poveste. M-am dus. Dirijor, orchestră, cântăreţi, toate bune până la Manrico. A avut probleme cu vocea aseară, a fost într-o formă vocală proastă, mi-a părut foarte rău. A trebuit să plec la câteva minute după pauză, pentru că nu-l puteam asculta. Mi-a părut extrem de rău pentru el. Duminică este Promenada operei. Parc, aer liber, poveşti cu prietenii, muzică de operă. O să fie frumos, ca de fiecare dată.

Chiar nu ştiu ce să mai pun pe blog şi am pus lampa asta, deocamdată, poate mă luminează. Am fost plecat o zi la Viena, suficient cât să am timp să merg la magazinul Operei, să-mi cumpăr Fliegende Holländer cu Solti la pupitru. Legat de Viena, două decepţii. Prima: În Hitzingerstrasse, chiar vis-a-vis de intrarea în parcul Schönbrunn, era o librărie intimă de unde mi-am cumpărat de multe ori cărţi de suflet. Era. S-a desfiinţat şi acolo fiinţează un coafor. A doua: Pe Rotenturmstrasse, cum mergi de la Stephansdom spre Donaukanal, este (încă) un magazinaş minunat (prin talmeş - balmeşul de articole aruncate într-o dezordine absolut fermecătoare) de componente pentru instrumente muzicale şi instrumente, partituri, baghete de dirijor, etc. Ei, când am trecut pe lângă magazin, am văzut în geam un afiş mare care anunţa că se vinde tot ce este în magazin, în vederea desfiinţării. Presupun că se face Billa sau Spar, că cel mai apropiat supermarket e la 50 de metri (cam în orice direcţie). Şi

Schopenhauer zicea despre Wagner (care, la rândul lui, îl admira foarte mult pe Schopenhauer) că Wagner nu ştie nimic despre muzică. În ceea ce mă priveşte, la câtă muzică ştiu, pot spune că Schopenhauer nu are dreptate. Pentru a decide trebuie să veniţi la ONB să vedeţi Olandezul Zburător în regia lui Beatrice Rancea şi sub bagheta maestrului Cristian Mandeal. Regie, scenografie, lumini, costume, dar mai ales, muzică!

Un interviu în die Presse cu dl. Dominique Meyer, viitorul director al Staatsoper (înlocuitorul domnului Holender, cel care a condus Staatsoper timp de 19 ani şi a devenit, în Viena, o instituţie de sine stătătoare). Interviul aici .

Este o operă în două acte, libretul este scris de Emmanuel Schikaneder, care a jucat şi rolul lui Papageno. Este compusă în 1791, prezentată pentru prima oară în Theater der Wieden zu Wien pe 30 septembrie 1791, dirijată de compozitor. A fost un succes de la prima reprezentare (ar fi fost şi de mirare să fie altfel, având în vedere muzica!) Este cântată în limba germană (poate de aceea, din cauza greutăţii pronunţiei, la ONB se face foarte rar). Conţine o serie de arii de importanţă muzicală deosebită: "Der Vogelfänger bin ich ja", "O zitt´re nicht, mein lieber Sohn" şi, mai presus de toate, "Der Hölle Rache kocht in meinem Herzen". Libretul, deşi relativ greu de urmărit, prezintă o poveste foarte frumoasă cu prinţi şi prinţese, magi ai întunericului, dragoste şi ură. La Staatsoper în Viena, Zauberflöte este un spectacol frumos (nu neapărat extraordinar), dar, cum la Bucureşti nu s-a mai făcut de ceva vreme, nu aveţi de ales.