Bun / prost
Privesc cu oarecare mirare oamenii care au puterea de a se exprima în termeni de "bun şi prost" atunci când se referă la acte artistice. Mai ales când acest calificativ se aplică spectacolului de operă, care este spectacol total, sincretismul tuturor artelor.
În ceea ce mă priveşte, cu cât învăţ mai mult, cu atât îmi dau seama cât de puţin ştiu şi cu atât noţiunile de "bun / prost" devin mai fluide. Fiecare lucru nou învăţat şi fiecare lucru cunoscut şi aprofundat duc la o sumă de întrebări pe care nu mi le-aş fi pus dacă nu aş fi ştiut acele lucruri. Ignoranţa, probabil, te poate face fericit. Nu ştii nimc, nu-ţi pui întrebări.
De aceea, repet, sunt mirat să aud şi să citesc oameni care cataloghează imediat ceva ca fiind bun sau prost. Sunt uimit de puterea de pătrundere a acestui tip de oameni.
Acolo unde alţii (eu, spre exemplu) şi-ar pune întrebări sau ar avea dubii, ei văd totul cu o claritate de cristal: "E un spectacol prost!" sau "E făcut de oameni proşti" sau "Ăla nu ştie muzică, ălălalt nu ştie să cânte (sau să dirijeze, după caz)". Niciodată aceşti oameni nu spun sau nu demonstrează nişte competenţe care să le dea dreptul să emită astfel de opinii (opinia e părere, nu e ştiinţă). Foarte rar separă lucrurile: "cutare lucru a fost bun, cutare lucru a fost prost"; de cele mai multe ori ei dau calificative generale şi, evident, negative.
Oamenii inteligenţi pe care-i cunosc eu au întotdeauna îndoieli. Nu mai ştiu unde citeam, mai demult fraza asta: "alătură-te întotdeauna oamenilor care caută adevărul, fereşte-te permanent de cei care spun că l-au găsit" - citat aproximativ, din memorie.
În ceea ce mă priveşte, cu cât învăţ mai mult, cu atât îmi dau seama cât de puţin ştiu şi cu atât noţiunile de "bun / prost" devin mai fluide. Fiecare lucru nou învăţat şi fiecare lucru cunoscut şi aprofundat duc la o sumă de întrebări pe care nu mi le-aş fi pus dacă nu aş fi ştiut acele lucruri. Ignoranţa, probabil, te poate face fericit. Nu ştii nimc, nu-ţi pui întrebări.
De aceea, repet, sunt mirat să aud şi să citesc oameni care cataloghează imediat ceva ca fiind bun sau prost. Sunt uimit de puterea de pătrundere a acestui tip de oameni.
Acolo unde alţii (eu, spre exemplu) şi-ar pune întrebări sau ar avea dubii, ei văd totul cu o claritate de cristal: "E un spectacol prost!" sau "E făcut de oameni proşti" sau "Ăla nu ştie muzică, ălălalt nu ştie să cânte (sau să dirijeze, după caz)". Niciodată aceşti oameni nu spun sau nu demonstrează nişte competenţe care să le dea dreptul să emită astfel de opinii (opinia e părere, nu e ştiinţă). Foarte rar separă lucrurile: "cutare lucru a fost bun, cutare lucru a fost prost"; de cele mai multe ori ei dau calificative generale şi, evident, negative.
Oamenii inteligenţi pe care-i cunosc eu au întotdeauna îndoieli. Nu mai ştiu unde citeam, mai demult fraza asta: "alătură-te întotdeauna oamenilor care caută adevărul, fereşte-te permanent de cei care spun că l-au găsit" - citat aproximativ, din memorie.
Comentarii
Trimiteți un comentariu