Faust

Mă refer la piesa de teatru regizată de Silviu Purcărete, piesă pe care am văzut-o sâmbătă seară la Sibiu, într-o hală dezafectată a fabricii Balanţa.
Nu se poate juca într-alt loc, ar trebui să existe o scenă construită special pentru acest spectacol, pentru că scenografia este dincolo de orice am văzut vreodată. La început, în sală lumea se aşează 'ca la teatru' pentru ca apoi, spectatorii să fie plimbaţi prin scenă şi prin spatele scenei, închipuind, astfel, intrarea în infern (pentru mine, ăsta a fost unul dintre cele mai emoţionante momente).

Muzica a fost excepţională şi a punctat perfect.

Traducerea a fost impecabilă. Eu nu am studiat Faust la şcoală, l-am citit pentru prima oara relativ târziu, direct în germană. Fiind o operă scrisă cu foarte multă putere, am reţinut, fără să vrea, destule versuri din momentele cheie. Am fost plăcut surprins să le regăsesc fără ca traducerea să le afecteze sensul iniţial.

Mi s-a părut o idee faină şi perversă în acelaşi timp, folosirea de fete adolescente pentru Margarete.

Cântecele în germană, șoaptele ce se pot auzi până în ultimul rând, modulația vocii lui Mefisto, jocul actorilor, Infernul, toate sunt făcute să dea de gândit.