Cultură. Și civilizație

Nu departe de Valea Zânelor se află Povestea Calendarului. Sunt 12 căsuțe, fiecare pentru câte o lună, decorate ca pentru fiecare lună: ianuarie este cu dulciuri, februarie este cu iubire și tot așa. Căsuțele sunt haioase și frumoase și poți face diverse alte chestii: te poți da cu trenulețul sau cu bărcuța cu motor electric.  Intrarea este 15 lei, se poate plăti cu cardul; la fel, accesul la trenuleț se poate plăti cu cardul, 10 lei pentru aproximativ 4 minute; la bărcuța electrică am plătit cu cash, tot 10 lei pentru 4 minute accesul pentru mine și pentru fi-miu la o bărcuță. 

Nu departe de Sibiu, dincolo de Porumbacu de Sus, se află câteva locuri faine: Valea Zânelor și Povestea Calendarului . Mai este și Insula Piraților, dar pe aia am lăsat-o pentru altă dată.  Cum se ajunge: din Porumbacu de Jos este un drum lateral spre Porumbacu de Sus. Dreapta cum vii dinspre Sibiu, stânga cum vii dinspre Brașov. Până la Porumbacu de Sus sunt vreo 4 km, apoi încă vreo 1,5 km. Ajungeți într-un soi de bazar, unde se vând de toate: souvenir-uri și langoși, mici și hotdogi, te poți da pe carusel sau pe toboganul gonflabil. Sunteți îmbiați cu parcare cu 5 lei / zi, dar, la câțiva metri mai departe e parcare cu 3 lei / zi. Toate parcările sunt niște tăpșane îngràdite și nemarcate.  La Valea Zânelor intrarea costă 15 lei de persoană și se poate plăti cu cardul (de fapt, în foarte multe locuri se poate plăti cu cardul). Sunt niște case de lut încărcate cu povestea zânelor.  Casele nu au vreo poveste legată de zâne, doar un mic breloc agățat pe ușă, pe care scrie a

Pensiunea Green Horse din Sibiu este pe strada Garibaldi nr. 2. Se intră într-o curte spațioasă și primitoare, apoi e o ușă pe care scrie "Welcome". La recepție ne-a întâmpinat o domnișoară foarte prietenoasă, ne-a întrebat dacă vrem cameră la parter sau la etaj (avantaje și dezavantaje? - mister), apoi ne-a dat o cameră la etaj.  Am intrat în cameră și ne-a izbit un miros puternic de aer stătut.  Am deschis larg geamurile și am intrat în baie. Dușul era o baterie de duș prinsă în perete, înconjurată cu o perdea verde. Nu era bordură să nu intre apa în baie, nu era un suport pentru săpun sau șampon.  Era suficient de înclinată spre rigolă ca să nu se ducă apa în baie, dar mi s-a părut extrem de sărăcăcios. Iar lipsa suportului pentru săpun este impardonabilă. Pe booking pensiunea este clasificată la 4 stele (!).  Rămânând la baie, afișul cu spălatul prosoapelor avea parte de aceleași greșeli clasice pe care le-am întâlnit cam peste tot (cred cu este un text standard pe care-

Drumurile românești îmi inspiră o repulsie din inimă. În special cele care-și zic „naționale”. Iar dintre acestea, am două pe care le urăsc în mod deosebit (poate și pentru că merg des pe ele): DN 1 și DN 13. Merg deseori pe drumurile astea, pe DN1 între Câmpina și Brașov (și invers) și pe DN 13 între Brașov și Tg. Mureș. Sunt, parcă, făcute în dușmănie față de șoferi: sunt drumuri înguste, șerpuite, cu viraje strânse și nesemnalizate, cu limitări de viteză făcute în răspăr. N-ai de ce să te miri: sunt vechile drumuri de căruțe, oieri, etc. care legau Muntenia de Transilvania. Drumurile astea vechi au fost asfaltate, au fost modernizate pe alocuri și li s-a dat pompoasa denumire de „naționale”. Dincolo de asfaltare și marcare, modernizarea a constat din faptul că pe mici porțiuni se dublează un sens de mers, așadar e loc de depășire. De fapt, sunt locuri unde toată lumea se repede ca apucata să se depășească unii pe alții, în acei câțiva metri de urcuș (că pe urcuș sunt practicate du

După aproape două săptămâni petrecute în Thassos, vă pot spune că e o insulă minunată. Am locuit într-un sat de pescari, un sat puțin mai răsărit (în sensul că avea două mini market-uri și două taverne) - Skala Kalirakis .  Prețurile la cele două taverne s-au încadrat la 30 - 35 de euro de o masă de două persoane și un copil. Cazarea a fost de 1.200 euro pentru un parter cu trei camere, două băi, o sufragerie imensă și o bucătărie utilată cu de toate. Plus că proprietarul vilei venea des la poartă să ne aducă roșii și castraveți proaspeți. Ne-a mai făcut cadou un borcan cu miere și o noapte gratuită de cazare, suplimentar față de cele pe care le plătisem.  Mașinile se parcau oriunde în satul ăla, dar toată lumea avea bun simț. Claxoanele se auzeau doar ca să se salute oamenii din mașini.  Plaja din apropiere era minunată. Apa nu trece de piept mulți metri în larg, este un loc ideal de bălăceală și joacă. Nu este amenajată, nu vine nimeni să-ți vândă porumb sau pepsi, nu-ți cere nimeni

Organizați o nuntă, vine lumea la voi, mănâncă, bea, se distrează, plătește și pleacă. La finalul nunții strângeți și numărați banii și vedeți cât a ieșit. De fapt, ăsta e scopul nunții, cine are chef să se întâlnească cu prietenii se întâlnește și fără pretextul nunții. Iar petrecerea de nuntă ar putea fi organizată numai cu cei care chiar se bucură pentru voi. Dar pentru că scopul nunții este adunarea de cât mai mulți bani, atunci trebuie chemați cât mai multe persoane.  După ce strângeți banii încep plățile pe care nu le-ați plătit înainte de nuntă: orchestră, DJ, restaurant, flori, fotograf, etc. Rămâneți cu ceva.  Ulterior, cei care au fost la nunta voastră, vă cheamă la nunta lor. Trebuie să vă duceți, că trebuie să vă plătiți datoria. Dacă nu vă duceți, trebuie să trimiteți bani. N-aveți de ales, aveți o datorie de plătit. Plătiți atât cât ți-au dat ei? De cele mai multe ori, da. Dar e posibil ca ei să-și facă nunta la un restaurant mai scump ca cel unde ai făcut tu, și trebuie

Sunt uimit de impostură. Sunt uimit cum de anumiți oameni pot înșela alți oameni cu privire la competențele lor, la autenticitatea lor, la cunoștințele lor, abilitățile lor, etc.  N-aș fi scris acest post și nu mi s-ar fi activat reticența la impostură dacă n-a fi văzut pe Disney +  filmul Cazul Theranos. În engleză este The Dropout.  Este vorba despre o fată de 19 ani care renunță la studiile de la Stanford (Stanford, repet, nu Liceul Agricol din Mizil) și care vrea să întemeieze o companie care să facă nu-știu-câte sute de analize dintr-o picătură de sânge. Nu e spoiler ce spun mai departe, pentru că lucrurile sunt de notorietate. Nu reușește să facă asta, dar reușește să facă o droaie de oameni să creadă că reușește. Strânge o mulțime de bani.  Miliarde de dolari. Din board-ul companiei fac parte nume serioase, precum Kissinger sau Rupert Murdoch. Cum de reușește să-i păcălească pe toți? Ce le spune, ce nu le spune? Sunt convins că știți în viața reală astfel de impostori. Oameni c