Cultură. Și civilizație

Regietheater este un curent nou (nu chiar atât de nou) în regia de operă, în mod special și, iar în mod special, în spațiul german. Se referă la libertatea unui regizor de a interpreta o Operă așa cum crede el de cuviință.  Trebuie să înțelegem că marile opere s-au tot pus în scenă în diverse moduri și că prea multe chestii nu se mai pot "stoarce" din ele, Sigur, dacă ești inteligent, poți găsi resurse neexploatate, dar inteligența este, la rândul ei, o resursă destul de rară. Și atunci, noii regizori trebuie să șocheze cumva. Iar șocul se face prin aceste elemente de Regiehteater care pot fi următoarele (fără a fi limitativ):  elemente puternice de nuditate, sexualitate, bestialitate  mutarea timpului Operei, din perioada în care a fost scrisă, în timpurile actuale sau apropiate de cele actuale schimbarea personalității personajelor  eventuală modificare / tăiere / schimbare a partiturii originale Publicul vine la Operă în mod special, pentru voci. Mult timp, atunci...

Rămânând în lumea Disc, povestea Stranii Surate este o combinație excelentă de Hamlet cu Macbeth și cu folclorul european - vrăjitoare, băbuțe care strâng vreascuri în pădure, regi, ducese, actori, fantome și strigoi. Unul dintre elementele care-mi place foarte mult este faptul că vrăjitoarele merg la teatru și acolo întâlnesc un nou fel de magie, o magie pe care ele nu o stăpânesc și o privesc cu uimire, bucurie și teamă (așa cum, de altfel, facem toți).    Umorul este savuros, replicile, întorsăturile, situațiile sunt excelente. Cartea are, ea însăși, o magie care te face să nu o lași din mână.  Evident, apar personaje din alte cărți, din Faust  Eric , spre exemplu. Și unul dintre personajele mele favorite, Moarte. (favorit, doar ca personaj în carte) Spor la citit!   

Faust  - Eric este una din cărțile foarte faine ale lui Terry Pratchett. Lucrurile se înâmplă în Lumea Disc, o lume care, așa cum i se spune numele, este pe un disc. Lucrurile sunt altfel în Lumea Disc, au și ei demonii lor. Au și personajul Moarte care vorbește permanent cu MAJUSCULE. Umorul este omniprezent și este greu de egalat. La fel simbolurile.  Eric dorește să aibă demonul lui, demon care să-i îndeplinească trei dorințe simple: să fie stăpânul tuturor, să aibă parte de cea mai frumoasă fată din lume și să aibă un cufăr de aur. Dar, dintr-o greșală comună, un complex de circumstanțe, în loc să vină demonul chemat, vine vrăjitorul Vânturache.  Cartea se găsește în librării, căutați-o și citiți-o. Ca să vă fac un intro, vă las prima pagină: 

Te prinde de la primele pagini, e faină. Se adună simboluri, oameni, acțiunea crește și se încheagă citind paragraf după paragraf. Personajele sunt frumos schițate și dacă te cunoști cu vreunii din viața reală (da, sunt reali) e și mai fain.  Cartea a fost lansată la Festivalul Internațional de Film Transilvania, FICT, pe 17 septembrie 2022; cred că se găsește la Cărturești și costă 50 de lei.  După prima carte a domniei sale, "În umbra lui Shakespeare", s-a făcut un film. Abia aștept să-l văd, o să fie la Cluj, la Cinema Florin Piersic în 4 octombrie, cu începere de la ora 19. Intrarea este liberă.  Abia aștept să văd și al doilea film, atunci când va fi făcut. Dar până atunci, vă doresc lectură plăcută. 

Bertrand Russel a fost un matematician (și filosof, evident, una fără alta aproape că nu se poate) ale cărui scrieri au fost importante începând cu secoluk XX. Detalii despre el găsiți pe wikipedia.  Cartea pe care vi-o prezint este o carte scrisă foarte fain, cu un limbaj cu umor (pe alocuri amar) dar care te îmbie la citit și la gândit.  Dacă vă preocupă fericirea personală (și nu văd pe cine n-ar preocupa), atunci cartea asta vă va arăta diverse modalități (practice, chiar) de a exersa fericirea. Vă las un pasaj mai jos:  Spor la citit!

În contextul micii agitații care s-a creat în Germania, prin retragerea cărții Winnetou de către editura Ravensburger (editură de la care fiul meu și cu mine avem câteva cărți faine, în special din colecție Wieso, Weshalb, Warum, colecție extradordinară pentru copii), vin cu câteva comentarii: Cărțile de ficțiune / aventură nu trebuie să respecte adevărul istoric. Pentru adevărul istoric, avem cărțile de istore. Cărțile de aventură sau de ficțiune, exact asta sunt: cărți de ficțiune. Dacă este ceva din istoria noastră care nu ne face plăcere, nu vom modifica trecutul prin cenzura cărților. Lucrurile care s-au întâmplat, s-au întâmplat deja, indiferent ce am povesti sau n-am povesti noi în prezent. Trecutul a trecut, lucrurile au avut deja loc. Mai mult, dacă nu ne place ceva din istoria noastră, acest lucru trebuie spus, ca să nu se mai repete. Dimpotrivă, acela care nu-și știe istoria, acela e condamnat să o repete.  Niciodată în istoria umanității, cenzura cărților nu a dus la n...

Castelul este în centrul orașului Avrig / Freck, oraș care este cam la 30 de km de Sibiu în direcția Brașov. Din câte știu (posibil ca informațiile mele să fie alterate sau învechite) Castelul este preluat de domnul Arnold Klingeis care l-a făcut să arate destul de bine pe alocuri.  În curtea castelului este amenajat un restaurant unde se poate mânca bine, chiar dacă nu foarte ieftin (2 ciorbe de burtă, o salată Cesar, papanași, apă și limonadă 200 de lei). Evident, peste tot se poate plăti cu cardul.  Sunt și clădiri ale Castelului care trebuie renovate:  Dacă vă aflați în zonă, e păcat să nu mergeți la Avrig. 

Nu departe de Valea Zânelor se află Povestea Calendarului. Sunt 12 căsuțe, fiecare pentru câte o lună, decorate ca pentru fiecare lună: ianuarie este cu dulciuri, februarie este cu iubire și tot așa. Căsuțele sunt haioase și frumoase și poți face diverse alte chestii: te poți da cu trenulețul sau cu bărcuța cu motor electric.  Intrarea este 15 lei, se poate plăti cu cardul; la fel, accesul la trenuleț se poate plăti cu cardul, 10 lei pentru aproximativ 4 minute; la bărcuța electrică am plătit cu cash, tot 10 lei pentru 4 minute accesul pentru mine și pentru fi-miu la o bărcuță. 

Nu departe de Sibiu, dincolo de Porumbacu de Sus, se află câteva locuri faine: Valea Zânelor și Povestea Calendarului . Mai este și Insula Piraților, dar pe aia am lăsat-o pentru altă dată.  Cum se ajunge: din Porumbacu de Jos este un drum lateral spre Porumbacu de Sus. Dreapta cum vii dinspre Sibiu, stânga cum vii dinspre Brașov. Până la Porumbacu de Sus sunt vreo 4 km, apoi încă vreo 1,5 km. Ajungeți într-un soi de bazar, unde se vând de toate: souvenir-uri și langoși, mici și hotdogi, te poți da pe carusel sau pe toboganul gonflabil. Sunteți îmbiați cu parcare cu 5 lei / zi, dar, la câțiva metri mai departe e parcare cu 3 lei / zi. Toate parcările sunt niște tăpșane îngràdite și nemarcate.  La Valea Zânelor intrarea costă 15 lei de persoană și se poate plăti cu cardul (de fapt, în foarte multe locuri se poate plăti cu cardul). Sunt niște case de lut încărcate cu povestea zânelor.  Casele nu au vreo poveste legată de zâne, doar un mic breloc agățat pe ușă, p...

Pensiunea Green Horse din Sibiu este pe strada Garibaldi nr. 2. Se intră într-o curte spațioasă și primitoare, apoi e o ușă pe care scrie "Welcome". La recepție ne-a întâmpinat o domnișoară foarte prietenoasă, ne-a întrebat dacă vrem cameră la parter sau la etaj (avantaje și dezavantaje? - mister), apoi ne-a dat o cameră la etaj.  Am intrat în cameră și ne-a izbit un miros puternic de aer stătut.  Am deschis larg geamurile și am intrat în baie. Dușul era o baterie de duș prinsă în perete, înconjurată cu o perdea verde. Nu era bordură să nu intre apa în baie, nu era un suport pentru săpun sau șampon.  Era suficient de înclinată spre rigolă ca să nu se ducă apa în baie, dar mi s-a părut extrem de sărăcăcios. Iar lipsa suportului pentru săpun este impardonabilă. Pe booking pensiunea este clasificată la 4 stele (!).  Rămânând la baie, afișul cu spălatul prosoapelor avea parte de aceleași greșeli clasice pe care le-am întâlnit cam peste tot (cred cu este un text standard...

Drumurile românești îmi inspiră o repulsie din inimă. În special cele care-și zic „naționale”. Iar dintre acestea, am două pe care le urăsc în mod deosebit (poate și pentru că merg des pe ele): DN 1 și DN 13. Merg deseori pe drumurile astea, pe DN1 între Câmpina și Brașov (și invers) și pe DN 13 între Brașov și Tg. Mureș. Sunt, parcă, făcute în dușmănie față de șoferi: sunt drumuri înguste, șerpuite, cu viraje strânse și nesemnalizate, cu limitări de viteză făcute în răspăr. N-ai de ce să te miri: sunt vechile drumuri de căruțe, oieri, etc. care legau Muntenia de Transilvania. Drumurile astea vechi au fost asfaltate, au fost modernizate pe alocuri și li s-a dat pompoasa denumire de „naționale”. Dincolo de asfaltare și marcare, modernizarea a constat din faptul că pe mici porțiuni se dublează un sens de mers, așadar e loc de depășire. De fapt, sunt locuri unde toată lumea se repede ca apucata să se depășească unii pe alții, în acei câțiva metri de urcuș (că pe urcuș sunt practicate du...

După aproape două săptămâni petrecute în Thassos, vă pot spune că e o insulă minunată. Am locuit într-un sat de pescari, un sat puțin mai răsărit (în sensul că avea două mini market-uri și două taverne) - Skala Kalirakis .  Prețurile la cele două taverne s-au încadrat la 30 - 35 de euro de o masă de două persoane și un copil. Cazarea a fost de 1.200 euro pentru un parter cu trei camere, două băi, o sufragerie imensă și o bucătărie utilată cu de toate. Plus că proprietarul vilei venea des la poartă să ne aducă roșii și castraveți proaspeți. Ne-a mai făcut cadou un borcan cu miere și o noapte gratuită de cazare, suplimentar față de cele pe care le plătisem.  Mașinile se parcau oriunde în satul ăla, dar toată lumea avea bun simț. Claxoanele se auzeau doar ca să se salute oamenii din mașini.  Plaja din apropiere era minunată. Apa nu trece de piept mulți metri în larg, este un loc ideal de bălăceală și joacă. Nu este amenajată, nu vine nimeni să-ți vândă porumb sau pepsi, nu-ț...

Organizați o nuntă, vine lumea la voi, mănâncă, bea, se distrează, plătește și pleacă. La finalul nunții strângeți și numărați banii și vedeți cât a ieșit. De fapt, ăsta e scopul nunții, cine are chef să se întâlnească cu prietenii se întâlnește și fără pretextul nunții. Iar petrecerea de nuntă ar putea fi organizată numai cu cei care chiar se bucură pentru voi. Dar pentru că scopul nunții este adunarea de cât mai mulți bani, atunci trebuie chemați cât mai multe persoane.  După ce strângeți banii încep plățile pe care nu le-ați plătit înainte de nuntă: orchestră, DJ, restaurant, flori, fotograf, etc. Rămâneți cu ceva.  Ulterior, cei care au fost la nunta voastră, vă cheamă la nunta lor. Trebuie să vă duceți, că trebuie să vă plătiți datoria. Dacă nu vă duceți, trebuie să trimiteți bani. N-aveți de ales, aveți o datorie de plătit. Plătiți atât cât ți-au dat ei? De cele mai multe ori, da. Dar e posibil ca ei să-și facă nunta la un restaurant mai scump ca cel unde ai făcut tu, și...

Sunt uimit de impostură. Sunt uimit cum de anumiți oameni pot înșela alți oameni cu privire la competențele lor, la autenticitatea lor, la cunoștințele lor, abilitățile lor, etc.  N-aș fi scris acest post și nu mi s-ar fi activat reticența la impostură dacă n-a fi văzut pe Disney +  filmul Cazul Theranos. În engleză este The Dropout.  Este vorba despre o fată de 19 ani care renunță la studiile de la Stanford (Stanford, repet, nu Liceul Agricol din Mizil) și care vrea să întemeieze o companie care să facă nu-știu-câte sute de analize dintr-o picătură de sânge. Nu e spoiler ce spun mai departe, pentru că lucrurile sunt de notorietate. Nu reușește să facă asta, dar reușește să facă o droaie de oameni să creadă că reușește. Strânge o mulțime de bani.  Miliarde de dolari. Din board-ul companiei fac parte nume serioase, precum Kissinger sau Rupert Murdoch. Cum de reușește să-i păcălească pe toți? Ce le spune, ce nu le spune? Sunt convins că știți în viața reală astfel de ...

Mare spectacol mare în Piața Unirii din Cluj Napoca. 5 zile de muzică clasică și de operă. De miercuri, 29 iunie, până duminică, 3 iulie, avem Festival Opera Aperta . 

Studiu de caz: Elefantul Cici și-a pierdut cipicii. Versurile acestui cântecel sunt: Elefantul Cici și-a pierdut cipicii Și acuma plânge și cere furnicii „Unde-mi sunt cipicii, dă-mi-i înapoi Că mă înfurii tare și calc pe mușuroi” Furnicuța țipă: „Pleacă de aici Eu sunt mică, mică și am cipicii mici Cu cipicii tăi nu am ce să fac Caută-i mai bine, la tine în dulap!” „Unde-mi sunt cipicii, dă-mi-i înapoi, Că mă înfurii tare și calc pe mușuroi” „Bine, recunosc! Am luat ai tăi cipici Vreau să deschid în ei magazin pentru furnici Într-un cipic vor fi un teatru și-o grădină În doi fac magazine și-n ultimpul piscină La mine sunt cipicii și nu ți-i dau înapoi Îi folosesc mai bine, eu șef de mușuroi. Când totul va fi gata, te invităm aici Să faci baie-n piscină și să-ți cumperi cipici.” „Unde-mi sunt cipicii, dă-mi-i înapoi Că mă înfurii tare și calc pe mușuroi” „Poftim cipicii, Cici, cu tine am glumit Dar data viitoare, nu ți-i mai dau, promit Un lucru să ții minte, ...

La Opera Națională Română din Cluj Napoca se organizează Trubadurul. Este una dintre operele cu o poveste foarte complicată. Eu n-am prea înțeles ce se întâmplă în opera asta, al cui e copilul, dacă a ars sau nu; multe chestii se întâmplă în afara scenei ("ai văzut cum s-au luptat...") și sunt multe chestii ilogice (spre exemplu, la un moment dat, o iau pe mama lui Manrico să o ardă pe rug; pe drum spre rug îl capturează și pe Manrico care venea să o salveze; în scena următoare, atât mama lu' Manrico cât și Manrico sunt prizonieri. De ce nu i-o fi dus să-i ardă, nu știu, înțeleg că rugul era deja pregătit.) Muzica, pe de altă parte, este o capodoperă. Este o frumusețe de la un cap la altul. De fapt, muzica salvează totul în opera asta și muzica este cea care face ca această operă să fie prezentată atât de des.  Las mai jos un flash mob făcut la Iulius Mall la Cluj Napoca de Opera Națională Maghiară din Cluj:  Vizionare plăcută. 

Am fost reprezentați de domnul WRS și, înțeleg, excluși de la vot în urma unor suspiciuni de fraudă.  Înțeleg că este un concurs extrem de democratic , în interiorul națiunii, cât și în afara ei, așadar, faptul că domnul WRS (pronunțat URS) a participat cu melodia aia, arată doar cât de bine pregătiți muzical și ce gusturi fine muzicale avem ca nație. 

Să începem prin a spune puțin povestea acestei Opere, apoi să povestim cum a fost la Opera Română din Cluj (menționez denumirea de Opera Română pentru că la Cluj mai este și Opera Maghiară, tot Națională). Așadar, în actul 1, căutătorii de aur se adună la barul lui Minnie (un fel de Minnie Haberdasherie din Hateful eight ). Minnie e căutată, iubită și respectată de toți căutătorii de aur (bădărani, de felul lor) cu care face și un pic de școală - adică le citește și le explică puțin din biblie. Discuțiile pe care le poartă cu toții (dincolo de jocul de cărți și de mârlăniile obișnuite) sunt despre un bandit pe nume Ramerrez, un bandit care fură aur. La discuții participă și șeriful Jack Rance, care e îndăgostit de Minnie și i-ar plăti 1.000 de dolari pentru un sărut, sărut pe care Minnie nu vrea să i-l dea. Ei, și în momentul ăsta, intră în scenă Dick Johnson care o vrăjește din vorbe și din vals pe Minnie care se îndrăgostește total de el, stârnind furia șerifului. Mai mult, Minnie îl...

În seara asta și mâine seară (7 și 8 mai 2022) la Opera Națională Română din Cluj Napoca, Fanciulla del West, singura operă de Puccini în care nu moare nimeni.  Muzica nu e mai prejos decât în alte opere. Lucrurile se întâmplă în Vestul sălbatic, sunt iubiri, pistoale, cowboy, bandiți și șerifi.  Vizionare plăcută!